Hai să vorbim…

Cristale și spiritualitate

Obiecte cu sens. Loc pentru reflecție.

Fotografii din lumea mea; poveștile vor urma.

Înapoi la teme ↑

Magie

Puțin mister în fiecare zi.

Sensibilitate, imaginație și intuiție

Unele lucruri rămân cu mine: o privire, un vis, un rând dintr-o carte, felul în care cade lumina printre copaci.

Magia face parte din felul în care mă văd încă de mică. Pe la nouă ani am început să-mi pun întrebări despre viață și să mă întreb ce înseamnă visele mele. Din 2017, am început să găsesc tot mai conștient portițe care mă ajută să mă cunosc, să înțeleg ce simt și să dau sens experiențelor mele.

Sensibilitatea și lumea din jur

Trăiesc emoțiile intens. Schimbări mici de expresie, ton sau atmosferă pot rămâne cu mine mult după ce se încheie o conversație. Uneori spun că simt energia unei încăperi: starea, tensiunea, căldura. Durerea altora mă poate mișca profund, iar locurile aglomerate îmi pot trezi nevoia de liniște.

O imaginație în care aproape pot păși

Imaginația mea poate fi vie și cinematografică, plină de scene, culori și senzații. O poveste sau un vis cu ochii deschiși mă poate absorbi cu totul. Visele mă însoțesc din copilărie, iar unele coincidențe mi s-au părut surprinzător de apropiate de lucruri pe care mi le imaginasem. Explorez aceste experiențe cu curiozitate, fără ca fiecare legătură să fie o dovadă sau fiecare vis o predicție.

Emoții cu propriul lor peisaj

Iubirea poate părea fără margini. Atracția poate fi magnetică. Durerea poate căpăta un sens spiritual, furia poate fi vulcanică, iar pierderea îmi poate schimba felul în care văd lumea. Așa descriu intensitatea experiențelor mele. Relațiile pot deveni povești întregi în imaginația mea; scrisul îmi oferă un loc în care să le înțeleg și să-mi aud propria voce.

Intuiție, tipare și momente de claritate

Mă atrag tiparele, simbolurile și momentele în care o idee pare să apară dintr-odată. Uneori numesc asta un impuls intuitiv. Alunec firesc în visare și reflecție, făcând legături care au sens pentru mine. Îmi las și spațiu să mă opresc, să-mi pun la îndoială prima impresie și să descopăr o altă explicație.

Cum dau formă lumii mele interioare

Rugăciunea, jurnalul, timpul în natură și ritualurile personale sunt câteva dintre portițele prin care continui să-mi explorez lumea interioară. Fotografiile și cartea mea sunt moduri de a transforma această lume bogată în ceva ce pot împărtăși. Sensibilitatea face parte din vocea mea creativă, iar liniștea îi oferă loc să crească.

Puțin mister. Multe emoții. Ceva de creat.

Cunoaște femeia din spatele cuvintelor ↗

Magic — Coldplay

Ascultă pe YouTube ↗

Înapoi la teme ↑

Două locuri, aceeași Andreea

În cei unsprezece ani de viață în Londra, a venit o perioadă în care eram epuizată. M-am întors acasă, în România, pentru o vreme, fiindcă aveam nevoie de odihnă. În timpul acelei șederi am și pus cap la cap cartea.

Acasă, am început să fac loc. Am sortat haine, am eliberat sertare și am lăsat să plece lucruri de care nu mai aveam nevoie. Într-o zi, după ce mi-am curățat camera, am observat că și mintea îmi era mai limpede.

Găteam cu mama. Citeam, dormeam și ieșeam la alergat în apropierea casei. Pădurea a devenit parte din zilele mele. Existau poteci familiare și altele pe care nu le explorasem, deși crescusem acolo.

Îmi era dor de Londra. Fusese visul meu din copilărie și încă însemna libertate, independență și posibilități. Totuși, gândul revenirii mă speria. Voiam să păstrez odihna și obiceiurile cotidiene regăsite acasă.

Acasă era complicat. Existau neînțelegeri și zile singuratice, alături de mese împreună și sprijin. Puteam fi recunoscătoare pentru acel timp și, în același timp, să-mi doresc să plec.

Când m-am întors în Londra, au existat și zile dificile. Revenirea într-un oraș iubit nu răspundea tuturor întrebărilor. Învățam să fac loc unei vieți mai liniștite în mijlocul lui.

Port ambele locuri cu mine. Îmi doresc independența pe care o simt în Londra, timpul pentru scris și ceva din liniștea găsită pe potecile pădurii. Încă descopăr cum să le aduc împreună.

Natură

Lumină, frunze și răgaz să observ.

Fotografii din lumea mea; poveștile vor urma.

Printre copaci

Lumină printre copaci. Frunze sub pași. Câteva momente în care merită să încetinești.

O secundă în pădure. Apasă pentru redare.

Flori, copaci și lumină în oraș

Un trandafir în palmă. Ramuri deasupra capului. Soare printre clădiri.

Potecile care m-au adus acasă

În perioada în care mă odihneam acasă și lucram la carte, reveneam mereu în pădure. Îmi dorisem să merg și să alerg pe acele drumuri, iar acum aveam timp să le explorez.

Cu ani înainte, îmi imaginasem păduri și căprioare în meditații. Întâlnirile cu ele pe aceste drumuri mi-au readus acea amintire. Legătura avea un sens personal pentru mine și mi-a rămas în minte.

În unele zile alergam. În altele mă opream să privesc. Zăpada acoperea poteca, lumina pătrundea printre copaci și, uneori, apărea o căprioară la marginea pădurii. Am fotografiat și filmat câteva dintre acele momente.

Sunt locuri din peisajul în care am crescut, privite din nou cu mai mult timp pentru a observa. Am luat amintirea lor cu mine în Londra.

O întâlnire de iarnă, filmată de mine.
Înapoi la teme ↑

Nutriție și sănătate

Mâncare, curiozitate și obiceiuri explorate.

Fotografii din lumea mea; poveștile vor urma.

O etapă vegetariană: aprilie 2018 – aproximativ octombrie 2023.

Înapoi la teme ↑

Copilărie și devenire

Capitole diferite. Mereu în devenire.

Fotografii din lumea mea; poveștile vor urma.

Înapoi la teme ↑

Halloween și tradiții

Povești de sezon, rădăcini și sărbători.

Fotografii din lumea mea; poveștile vor urma.

Intră în pădurea fermecată — joacă ↗

Tradiții de iarnă și gusturi de acasă

Înapoi la teme ↑

Putere feminină

Încredere, exprimare și libertatea de a fi eu.

Înapoi la teme ↑